Viell Cominal, ma tor
Veill Cominal, ma tor
ai cobrad’ a honor,
car bon envaidor
non pot hom leu faidir,
c’a vos o auzi dir.
Per que.m mis en la via
e fi.n cellui issir
que a tort la tenia;
don sapchon mei amic,
tuich, li paubr’e li ric,
qu’ieu guerrai so que dic,
puois sus son don issic.
Qui m’apela traichor
el men per mieg lo mor,
mas quar al mieu seignor
podion ren laich dir,
eu non o volc soffrir,
ni voill que tracher sia;
e saup lo mieill garrir
qu’el eis no se.n garia
qu’en aisi se.n partic
qu’anc colbe no.i feric;
et eu fi so qu’iee dic:
que.l pris e no.l retic.
Ben viu a grant honor
qui pert son mal seignor,
qu’ieu perdei lo peior
qu’anc morz pogues aucir,
mas eu non, puois moric ;
ni non voill qu’om m’aucia ;
per ma vida gandir
garni la maison mia
· · · · · · · · · · · · · · · · · · · ·
· · · · · · · · · · · · · · · · · · · ·
· · · · · · · · · · · · · · · · · · · ·
· · · · · · · · · · · · · · · · · · · ·
Si be.s fan gabador
li fillat e.ill oissor,
Monlaurs fai sobre lor
sos honraz faiz auzir ;
e quant l’auzon venir,
no.l serron ges la via,
anz lor a faich gequir
l’orgoill e.ill gaillardia ;
e parec a Nou-Vic,
on preiron tal destric
que, quan l’estors partic,
el remas pres en gic.
Ges no me don paor
per lor dig de folor,
si tôt quatre comtor
mi menasson d’aucir ;
quar en els po venir
anz qu’e mi la moria ;
et yeu, podes lor dir,
prec dieu a caseun dia
que gotela me fic
el lag mal don moric
uns comtors, qu’ieu ausic
qu’anc preveire non vie.